Top 3 postări

vineri, 1 august 2014

Factori importanţi cu referinţă la utilizarea automobilelor. (DRPCIV)

Aprecierea obiectivă a consumului de carburant se face după metodici care aproximează în cel mai înalt grad posibil regimul real de exploatare, folosind aşa-numitele cicluri. Acestea sunt defapt programe de rulaj prelucrate pe baze statisitice pornind de la date reale de exploatare. Pentru a elimna influenţa necontrolabilă a factorilor externi, testele se efectuează pe standurile destinate măsurării puterii la roată. Vehiculul este acţionat de şofer, în faţa căruia se derulează datele programului: nivelul de viteză programat şi timpul de menţinere, precum şi viteza efectivă a maşinii. Şoferul treubie să acţioneze astfel pedalele, încât datele efective să coincidă permanent cu cele ale programului. Pentru a exclude erorile, în ultima vreme automobilele sunt acţionate pe stand de roboţi.

Pentru aprecierea consumului de combustibil la automobile se cunosc trei tipuri de cicluri, numite şi cicluri urbane: european, american şi japonez. Cel mai răspândit este ciclul european care reproduce mai fidel condiţiile de exploatare a automobilelor în centrele cu trafic foarte aglomerat din Europa. Determinarea consumului după acest ciclu se face cu motorul şi celelalte agregate aduse la temperatura de regim. Testarea durează 195 secunde, etapele intermediare fiind prezentate ca durată şi nivel de viteză. Ciclul se repetă de patru ori sau până la obţinerea unor rezultate stabilizate.

În ceea ce priveşte ciclul american, natura lui este mai apropiată specificului circulaţiei stradale din S.U.A. şi de caracteristicile tehnice ale automobilelor americane; el se caracterizează prin acceleraţii mai vii, viteze medii şi maxime mai ridicate şi o mai mare durată a probelor; ciclul se parcurge o singură dată în timpul testărilor. Ciclul japonez cu cea mai limitată aplicare se apropie de cel european, dar are viteze de încercare superioare.

Este necesar să se precizeze că datele de consum obţinute în acest fel sunt, de regulă, mai mari decât cele efective, deoarece în ciclul european, de exemplu, viteza medie este de 19 km/h, nivel care se înregistrează rar şi numai în centrele urbane cu un trafic foarte intens. De aceea datele absolute vor fi folosite numai comparativ, pentru aprecierea stării tehnice a maşinii, în raport cu valorile limită; ele nu pot constitui criterii de stabilire a normativelor de consum pentru exploatare.

Măsurarea concentraţiei substanţelor poluante şi testarea după gradul de poluare urmăreşte estimarea cantitativă a concentraţiei de oxid de carbon, hidrocarburi şi oxizi de azot din gazele de eşapament. La motoarele DIESEL se mai măsoară şi densitatea de fum.

Este greşită părerea că acest parametru de diagnosticare trebuie folosit numai la testarea instalaţiei de alimentare. În realitate concentraţia de noxe din gazele de evacuare stă sub influenţa mai multor factori, care fregvenţă şi intensitate. Prin urmare este justificată folosirea acestui parametru la diagnosticarea generală a automobilului pe lângă faptul că, în marea majoritate a ţărilor lumii, el stă şi sub incidenţa legilor de protecţie a mediului.

Metodica controlului emisiilor poluante aplicată în procesul de fabricaţie diferă de cea folosită în exploatare. Autoturismele prototip sau ieşite din fabricaţie se testează pe standuri cu rulouri după acelaşi cicluri cu care se efectuează controlul consumului de combustibil. Ca aparate de măsură sunt utilizate analizoare cu raze infra roşii pentru oxidul de carbon, cu ionizare pentru hidrocarburi şi cu chemiluminiscenţă pentru oxizi de azot.